“ Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea, mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele: căci am păzit căile Domnului, și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu.

Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, și nu m-am depărtat de la legile Lui.

Am fost fără vină față de El și m-am păzit de fărădelegea mea.

De aceea, Domnul mi-a răsplătit după neprihănirea mea, după curăția mâinilor mele înaintea ochilor Lui.

Cu cel bun Tu Te arăți bun, cu omul neprihănit Te arăți neprihănit; cu cel curat Te arăți curat, și cu cel stricat Te porți după stricăciunea lui.” Psalmul 18: 20-26

De multe ori ne uităm cu jind la ce au alții, ne întrebăm cum de ei pot?, cum de ei reusesc?, dar niciodată nu ne gândim că poate n-au furat toți, că poate n-au fost toți necinstiți și că pur și simplu Dumnezeu este drept. Și dă fiecăruia ceea ce merită.

Și la fel cum suferă săracul suferă și bogatul și că într-un final, fiecare dintre noi ajungem la un capăt.

Dar ne amăgim adeseori că dacă am avea bani sau dacă alții au bani, atunci lucrurile s-ar rezolva mult mai ușor- pentru că certurile și neînțelegerile în familii ar venii din lipsa banilor.

Dar banii nu vindecă o inimă rănită și banii nu te salvează de la moarte. În schimb o inima curată , Da! ( Caută versetul care spune ca “Neprihănirea salvează de la moarte.”)

Și atunci cine e de vină când ne mâniem dorind mai mult decât avem și urându-i pe cei care au?

Da, știu, ei sunt fericiți preț de o clipa pentru că “nici o bogăție nu ține veșnic” și după cum aminteam mulți nu pot să pună capul liniștiți pe pernă.

Dar diferența dintre cei buni care au și cei răi care au, e că Dumnezeu le binecuvântează urmașii în cazul primilor menționați, iar în cazul celorlalți întreaga trăire e plină de zbucium și de gândul că cineva, cumva le va lua ceea ce la rândul lor au luat fără să merite (iar urmașii dacă vor mai avea ce, vor risipi).

 

Cei buni au învățat prin credință că atunci când dăruiesc Dumnezeu e credincios și drept și răsplătește dărnicia (și în primul rând munca cinstită) și au știut să învingă mereu gândul” Dar Domnul știe că dacă îi dau (n.r. banii), atunci voi rămâne fără și….nu mai am nici pâine acasă.”. Cei buni au bine întipărită în minte imaginea văduvei care a dat doi bănuți-TOT CE AVEA, știind că mai bine îi dai Domnului și-L pui la încercare, decât să iei o pâine (mai mănânci o masă) și apoi să mori. Ideea E CĂ SFÂRȘITUL AR FI FOST ACELAȘI, DAR A ALES CREDINȚA.

 

Vrem prea mult, deși nu suntem dispuși să muncim cât ne cere realitatea în sine ca să obținem lucrul acela și apoi ne supărăm că Dumnezeu nu e drept, pentru că dacă ne-ar iubi, ne-ar da.

Dumnezeu e drept și Dumnezeu ne iubește, dar mai presus de toate El se uită la inima noastră atunci când cerem și vrea să știe care sunt motivele pentru care dorim acel lucru. Să fie o binecuvântare pentru alții, sau împlinirea unei pofte sau al unui capriciu? Căci celui bun El îi dă belșug în casă și cel cu inima recunoscătoare nu duce niciodată lipsă de nimic. Da, poate că nu are cele mai scumpe haine de firmă, dar inima lui este recunoscătoare pentru că stie- cunoscându-se pe sine, că Dumnezeu i-a dat chiar mai mult decât a meritat.

Dar cel credincios iubește legea Domnului( a se traduce: o citește, o studiază, meditează la ea) și se păzește să facă păcate sau în primul rând se ferește de cele pe care le consideră prea ispititoare. Și Dumnezeu îi face după umblarea lui înaintea Sa.

N-ai servici și crezi că Dumnezeu nu știe? Ai strigat către El- la propriu, nu doar simpla rugăciune, sau mândria nu te lasă? Ai încercat să ții post măcar până la pranz? Ai vrut să-i fii pe plac în orice decizie ai avut de luat?

“ Când STRIGĂ UN NENOROCIT, Domnul AUDE SI-L SCAPA DIN TOATE NECAZURILE LUI. Gustați și vedetț ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! Temeți-vă de Domnul, voi, sfinții Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El.” Psalmul 34: 6,8,9.

Dumnezeu să ne ajute mereu ca atunci când vrem un lucru să fie dupa voia Lui și să-l primim.

Și-l vom primii…pentru că e dupa voia Lui.