Mi s-a întâmplat de câteva ori să mă gândesc la lucrul acesta și chiar să-mi întreb o amică ce crede despre asta. Și răspunsul, a fost atunci: ”din cauză că ai lui îl cunosc și știu cum este (îi cunosc trecutul).”

Greșit! Azi nu mai gândesc la fel. Azi realizez că nu felul lui de a-și trăi viața sau păcatele săvârșite îl fac să nu fie acceptat de oameni, ci lucrarea celui rău. Spun asta pentru că sunt deplin încredințată că dreptatea lui Dumnezeu n-ar îngădui ca un om murdar să fie proroc (nu vorbesc despre prorocii falși, acela e cu totul un alt subiect) și când Dumnezeu cheamă, El curățește.

Azi înțeleg că lucrurile pot sta astfel dintr-un motiv. Și anume: când Dumnezeu începe să lucreze în viața ta pentru a face o anumită lucrare, începe și satan să lucreze cu armele sale. Și una dintre acestea este de a te ataca prin cei apropriați. Iar dacă cei din jur care te cunosc (e nevoie de o singură persoană cel mai adesea) și care au un rol important în viața ta, vor permite ca invidia să le cuprindă inima, atunci vor începe să arunce cu noroi în tine. Iar oamenii vor alege întotdeauna să creadă mai repede răul, cu atât mai mult dacă acesta e spus de cineva apropiat ție. Și atunci mai fă lucrarea Domnului în patria ta! Din pacate nu mai merge pentru că apare necredința, iar fară credință Dumnezeu nu poate să lucreze în viața nimănui.

Încă nu mi-e foarte clar cum lucrul acesta (împroșcarea cu noroi) poate fi făcut chiar de cineva care spune că-L cunoaște și-L iubește pe Domnul, dar cred că și acesta vine din neatenția noastră de a ne păzi inimile și din mândrie pentru că ne credem mai învățați decât alții.

Mai rău e atunci când ai o anumită vârstă și ar trebui să spui precum Gamaliel (în loc de a-ți îmbolnăvii sufletul): ’’Dacă încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; dar dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.” Faptele Apostolilor 5: 38 b, 39

“Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu”. Câți dintre noi realizăm asta atunci când judecăm pe un alt credincios și suntem deranjați de entuziasmul sau de pacea lui?

Dumnezeu spune:” Să urmarim lucrurile care duc la pacea și la zidirea noastră.” Romani 14:19 și nu să ne apucăm să tăiem craca de sub picioare nimănui. Mândria ne poate împinge să credem că trebuie să-l apărăm pe Dumnezeu sau pe cei din jur (de învățături false), dar suntem chemați să biruim răul prin bine, nicidecum prin injurii sau bârfă. Biblia ne învață să sfătuim (sau orice altceva am vrea să facem) cu dragoste, iar dacă avem convingerea că cineva e sub puterea duhurilor necurate, tot din dragoste să stăruim în post și rugăciune pentru persoana respectivă. Doar astfel putem arăta lumii pe cine purtăm în inimi cu adevărat.

Domnul să ne dea putere să ne rugăm pentru lucrarea Sa.