Ți s-a întâmplat vreodată să treci printr-o perioadă în care să nu-ți poți găsi pacea? Să îți pui întrebări de genul: ce nu merge?, de ce nu pot să am liniște în suflet?, de ce mă mânii pe toată lumea?( și găsești motive întemeiate s-o faci, nu te contrazic) și să-ți dorești pur și simplu doar un timp în care să fii lăsată în pace ca să te odihnești, să-ți încarci bateriile și să faci ceva și pentru tine?

Dar dacă toate acestea se mai petrec într-o zi pe care ai ales s-o închini Domnului, atunci ce mai zici? Îți spun eu: îl întrebi pe Dumnezeu cum de permite să fii atacată în asemenea fel când tu nu dorești decât să faci voia Lui. Și asta e bine. Nu să-L tragi la răspundere pe Dumnezeu, ci să începi o conversatie cu El, să-ți verși sufletul înaintea Lui și să-I spui ce anume te supără, ce anume te apasă. Recunoaște-ți păcatele în conflictele pe care le ai cu cei dragi sau cu cei mai puțin apropiați și astfel vei căpăta trecere înaintea Domnului și vei fi plăcută Lui. Adesea ideile pe care le poți avea în legătură cu o persoană pot fi eronate și poți să te rușinezi aflând că de fapt cea/cel pe care-l acuzai de dezinteres a postit alături de tine. Și asta îți aduce Dumnezeu la cunoștiință doar ca să pricepi că te lași prea usor influențată de gânduri venite din partea adversă și că Domnul este cel care schimbă inimile.

Dacă vei alege ce e bine (să-ți duci postul până la capăt), să crezi că El este Acelasi ieri, azi și în veci și că răsplătește pe cel care Îl caută atunci vei birui.

În zbuciumul meu mi-am adus aminte de cuvintele mamei:”Să nu-ți pierzi niciodată credința.” Exact asta făceam. Să alerg înainte mi se părea prea greu. Dacă aș renunța probabil viața mea ar fi mult mai liniștită. Dar veșnicia? Dar sufletele tuturor celor dragi? Calea ușoara” E posibil să existe, dar n-am dovezi și indiferența e destul de plăcută” devine câteodată destul de ispititoare. Când? CÂND MIZA ESTE MARE.

Adu-ți aminte ce a făcut Dumnezeu pentru tine până atunci, VORBEȘTE cu El și sufletul tău se va liniști din nou.

Dacă e o stare ce persistă de ceva vreme, acordă-ți 1 minut și vezi ce ai schimbat în relatia Ta cu Dumnezeu, ce promisiuni ai făcut și nu le-ai dus la îndeplinire, ce vrea El de la tine de multă vreme și frica sau părăsirea propia-ți zone de comfort nu te lasă.

Zilele trecute am auzit la radio următoarea afirmație:” Dumnezeu ne lasă să trecem prin necazuri unul dupa altul, până când alegem să facem voia Lui.”(parafrazat) Și pentru mine a fost lucrul pe care aveam nevoie să-l aud de ceva vreme bună.

Ai grijă cu tulburarea și cu mânia. Câteodată îți vine să crăpi și să se termine totul. Nu e varianta cea mai înțeleaptă. Nici gândul înșelător că mâncarea sănătoasă te izbăvește sau îndeplinirea unei dorințe arzătoare precum redecorarea casei, o sesiune de shopping sau o vacanță în țările calde. Toate ajută, dar nici una nu îți dă Viața. Mănâncă o săptămână doar salate și tot ce-i bio și vezi dacă scapi de boală sau de durerea ce-ți chinuie trupul. Sau încearcă să pleci undeva pentru o vreme ca să-ți schimbi dispoziția. Toate nu aduc nici o schimbare. Ba încă pot să te amărască mai tare.

” Păzește-ți inima căci din ea ies izvoarele vieții. ” Privește la cei în vârstă, la cei care au biruit în viață și au ajuns la bătrânețe. Cum sunt ei? Așa trebuie să fii și tu. Răbdarea și dărnicia sunt calitățile bătrânilor și nu pentru că se gândesc la viața de dincolo și că nu vor lua nimic cu ei. Ei au trăit cu acestea două (n.r.răbdarea și dărnicia) toata viața, de asta au ajuns la bătrânețe.

Adu-ți aminte de ele când lupți și nu judeca. Nu știi ce-i în inima fiecăruia.

Dumnezeu să ne binecuvinteze.