Se întâmplă de multe ori să ne întrebăm când își va împlini Domnul făgăduința față de noi.

Și ceea ce nu realizăm e că atunci când se dă cea mai mare luptă în interiorul nostru (când am obosit luptând, așteptând, crezând), suntem și cel mai aproape de împlinirea ei.

Poporul evreu de exemplu, a fost atât de aproape de împlinirea făgăduinței de a intra în țara sfântă, dar frica și descurajările celor mai mulți din ai lor (din cei trimiși să iscodească țara), i-au determinat să facă cale-întoarsă.

M-am gândit și am realizat că așa se întâmplă în viața fiecăruia dintre noi. După multe rugăciuni fierbinți, după multe nopți de frământare, când suntem cel mai aproape să primim ceea ce ne-a fost promis de Domnul, tocmai atunci se dezlănțuie tot iadul să ne facă să renunțăm. Dacă nu se face prin intimidare, atunci aplică metoda stării de bine și a amorțelii gândurilor, a concentrării atenției pe diverse nimicuri care pot oferii o plăcere de moment. Și nevegherea întotdeauna aduce eșec și întristare din partea ambelor părți implicate în succesul tău: tu și Dumnezeu.

Ce este de făcut? În primul rând să te ții tare de Dumnezeu. “El nu va îngădui niciodată să se clatine cel neprihănit.” ASTA ÎNSEMNÂND SĂ ASCULȚI ZILNIC ÎN LINIȘTE CE ARE DUMNEZEU SĂ-ȚI SPUNĂ. Două versete citite pe fugă nu sunt de ajuns. Cronometrează să fie cel puțin 15 minute. Apoi roagă-te! Spune-I Lui Dumnezeu planurile tale, rămâi tare în credință și întreabă-L ce trebuie să schimbi la tine, în viața ta pentru a fi desăvârșit pentru planul Său. El nu întârzie în împlinirea făgăduințelor Sale. Și de multe ori vei rămâne uimit de răspunsul Domnului. Pentru că noi ne vedem perfecți: noi suntem sfinți, noi cunoaștem Cuvântul, noi căutăm pacea, facem fapte bune, iubim și ne considerăm smeriți. ASTA CREDEM NOI! Domnul crede cu totul altceva! Dumnezeu ne cunoște inimile și ne pune totul sub ochi. Nici Petru nu credea că-L va trăda pe Domnul Isus, corect?

Fapt pentru care trebuie să verificăm dacă avem întradevăr toate darurile Duhului. Fără ele nu suntem echipați și nu putem porni în lucrare. Fie că ne place sau nu.

Iar atunci când Dumnezeu te echipează și cu ultimul lucru de care ai nevoie pentru a reuși- “pentru a fi destoinic în orice lucrare bună” atunci să te păzești tare de cădere! Că satan va încerca prin orice mijloc să te facă să cazi pe drum, sau să faci cale-întoarsă.

Și lucrul acesta se aplicăși cu cei care au avut parte de experiențe extraordinare cu Domnul. Moise n-a intrat în țara făgăduinței pentru un simplu cuvânt: “oare?”.

Pentru un singur cuvânt?!? Da, un cuvânt care n-ar fi trebuit folosit niciodată. Credința nu are a face cu “oare”. Și pentru asta n-a intrat?!? vei spune. Da, pentru că lui i-a fost dat să vadă minuni pe care alții nu le-au văzut. Să fie partener cu Dumnezeu în eliberarea copiilor Săi din Egipt. Și totuși, Dumnezeu în marea Sa bunătate l-a dus pe un munte înalt și i-a arătat țara în care urma să intre poporul Său. (da, Moise la 120 de ani avea vederea buna și tăria nu i se împuținase-Deuteronom 34:5-7) Ce s-a întamplat dupa este încă o dovadă a dragostei Sale: Moise a fost îngropat de către însuși Dumnezeu-ce onoare!

Dar nimeni nu-i cunoaște mormântul. De ce? Motivele ar putea fi multe, începand de la dragostea imensă a lui Dumnezeu față de alesul Său și terminând cu ferirea oamenilor de a idolatriza un semen de-al lor.

Ideea e că oricât de neînsemnat ai fi sau oricât de calificat ai fi, pentru lucrarea la care ești chemat sau în care esti deja implicat, neliniștea sufletească sau atacul celui rău se dă cel mai tare când ești cel mai aproape de victorie.

Domnul să ne dea putere să rămânem mereu cu simțurile ascuțite și cu mare frică de El pentru a avea biruință. “Pot totul în Isus Hristos care mă întărește.”