E Joia Mare. M-am gândit adesea la Cina Domnului, la ce atmosferă trebuie să fi fost în seara aceea. Dar momentul pe care am încercat să-l alung mereu din gândurile mele a fost răstignirea. Cred că e în natura omului: mereu să ne ferim de lucruri care aduc sau care credem noi că aduc durere. Dar cel mai mult m-a tulburat întrebarea:” Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”.

Un tată, să-și părăsească copilul în cele mai grele dureri. Un Părinte care-și dă fiul la moarte pentru alții.

Nu E VIAȚĂ. Nu dacă nu știi că sfârșitul va fi unul extraordinar, glorios, a cărui amintire va rămâne veșnic.

Dumnezeu mi-a vorbit astăzi din Iov. Cât DE MINUNAT E PLANUL SĂU…. Din CAPITOLUL 31…..acolo Iov își susține toată nevinovăția înaintea Domnului și vine cu argumente puternice. Când CITEȘTI și vezi toate faptele neprihănite în care umbla el îți vine oarecum să te verifici și tu și să vezi cam ce ai mai avea de făcut. Și TOTUȘI EL ERA PEDEPSIT. De ce? Un motiv ar fi testarea credinței ar spune unii: Iov Il slujea pe Dumnezeu și de aceea era foarte binecuvântat. Alții ar spune că Dumnezeu urmărea un plan mult mai măreț; o și mai mare binecuvântare a lui, venită în urma răbdării și o încurajare ce străbate veacurile pentru toți cei care trec prin mari încercări.

Dar Iov ERA UN SIMPLU OM. Prin comparație Isus a fost fără de păcat. De CE AU TREBUIT SĂ MOARĂ COPIII SĂI? În Biblie se spune că Iov era cel neprihănit. El este cel pomenit și al cărui nume contează. De el se leagă Satan. De el este deranjat Satan. Nu de copiii lui. Felul lui de a trăi deranja. Și atunci de ce Dumnezeu a îngăduit în aceste două cazuri? Pentru că dorința Lui era să vadă ascultarea noastră. Ce FACEM, CHIAR ȘI ATUNCI CÂND ÎNCERCAREA E PREA MARE? Dar nu-i prea mare:’ Căci El nu va îngădui să ți se clatine piciorul.” Dumnezeu nu-l lasă pe cel neprihănit să cadă. Ci DOAR AȘTEAPTĂ…..ȘI RĂSPLĂTEȘTE DUMNEZEIEȘTE ASCULTAREA.