Ți s-a întâmplat vreodată să vrei să te rogi pentru un anumit lucru, dar în momentul în care gura ți s-a deschis ai realizat că spui cu totul alte cuvinte decât cele propuse? Ei bine, mie mi s-a întâmplat de câteva ori și stiu că a fost doar dragostea Domnului.

Mulți i-ar spune călăuzirea Duhului Sfânt care ne învață cum să ne rugăm, dar eu îi spun dragoste pentru că atunci când alegi să-L asculți pe Dumnezeu, Dumnezeu revarsă peste tine dragostea Sa (harul Său, binecuvântările Sale, minunile Sale și tot ce-i mai frumos).

Când vrei să asculți de El și să faci parte din planul Său, spui și faci lucruri de care nu te credeai capabil și vezi minunea lui Dumnezeu în viața ta. (asta sună a manipulare, ca și cum ai fi un mic roboțel, știu, dar urmează imediat răsplata). Și mai mult decât atât: vezi protecția și biruința pe care ți-o dă Dumnezeu atunci când alegi să asculți. Pentru că El este sfânt și drept și sfințenia Sa devine un scut de protecție pentru toți cei care aleg să asculte. Atunci începi să mulțumești pentru lucruri care nu ți s-au dat înca și la care nu te-ai gândit, atunci începi să te rogi pentru lucrurile de care vei avea nevoie în viitor fără să știi de ce faci sau de ce mijlocești pentru asta și atunci începi să ceri lucruri mari știind că doar Dumnezeu și nimeni altul, le poate face. Și toate le faci prin credință, știind că ascultarea de El te va păzi, pentru că ASTFEL VEI PRIMI FĂGĂDUINȚA PROMISĂ.

Chivotul Domnului ce reprezenta ce era Sfânt a trecut înaintea poporului Israel când aceștia au parcurs Iordanul pe uscat și a rămas în mijlocul Iordanului până când ultima persoană a ajuns la mal.

“ Iată, chivotul legământului Domnului întregului pământ va trece înaintea voastră în Iordan.” si “ Preoții cari duceau chivotul legământului Domnului s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului, în timp ce tot Israelul trecea pe uscat, până a ispravit tot poporul de trecut Iordanul.” Iosua 3:11,17

Apele s-au ridicat și au rămas ridicate căci sfințenia Domnului păzea pe copiii lui Israel.

Nimic nu se poate atinge de tine, dacă îți păstrezi/păzești sufletul curat și dorinta ta este sa-I fii placut. Dumnezeu care este drept își va manifesta sfințenia în viața ta și astfel vei avea liniște și pace chiar de vei trece prin primejdii sau încercări mari.

Domnul să fie binecuvântat pentru dragostea și sfințenia și bunătatea Sa!

Să zicem că ești în mijlocul unei lucrări, al unui proiect sau al unei misiuni și dintr-un motiv sau altul nu-ți mai vin îndrumări cu privire la modul în care trebuie să continui. Ce faci sau încotro o apuci CA SĂ NU RĂMÂI ÎMPOTMOLIT? Simplu: continui de unde ai rămas( ultima pagină, ultima instrucțiune) și faci ceea ce știi. Nu E NEVOIE SĂ FII DOCTORAND ÎNTR-UN ANUMIT DOMENIU: FĂ CEEA CE ȘTII ȘI POȚI. Atât.

Astăzi mă frământam despre ce subiect să scriu mai departe, dacă Dumnezeu nu-mi va vorbi sau dacă voi fi biruită de gânduri:” n-am putere, n-am inspirație, etc.” Dar slavă lui Dumnezeu că El dă întotdeauna har ȘI MILĂ ȘI DRAGOSTE!

Deci am deschis Biblia cu gândul ca El să-mi vorbească. Și s-a deschis la psalmul despre care am scris ultima oară. Mi-au trebuit câteva secunde bune să înțeleg care erau motivele. Trebuia să pricep că trebuie să-mi păstrez pacea chiar și când mesajul nu e cel pe care-l aștept, să-mi spun “Dumnezeu e bun” și să merg mai departe (în cazul meu, să recitesc psalmul 74). Și am înțeles pentru început că ideea de bază e să continui de unde ai rămas. Apoi bineînțeles, că Dumnezeu e atât de plin de dragoste și de înțelept. Iar parcurgând din nou versetele am descoperit lucruri noi. Am simțit tensiunea războiului, a unui om care trăiește ocupația străina, care vede munca și realizările poporului său distruse de dușmani:”

Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; și-au pus semnele lor drept semne. Parcă erau niște oameni, cari ridică toporul într-o pădure deasă: ÎN CURÂND, AU SFĂRÂMAT TOATE PODOABELE SĂPATE, CU LOVITURI DE SECURI ȘI CIOCANE. Au pus foc sfântului Tău locaș; au dărâmat și au pângărit locuința Numelui Tău. Ei ziceau în inima lor:” Să-i prăpădim pe toți!” Au ars toate locurile sfinte din țară. Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un prooroc, și nu mai este nimeni printre noi, care să știe până când…” Ps.74:4-9.

Imi place că el știe că-i copil de Dumnezeu și asta-i dă îndrăzneală să-L cheme pe Dumnezeu la luptă. Saăstrige la El să schimbe lucrurile:” Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ți pricina! Adu-Ți aminte de ocările, pe cari Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte! Nu UITA STRIGĂTELE POTRIVNICILOR TĂI, ZARVA CARE CREȘTE NECURMAT A CELOR CE SE RIDICĂ ÎMPOTRIVA TA!” Ps.74:22,23. Pe sistemul:” Tu EȘTI DUMNEZEU, FĂ CEVA!”. Îmi place! Îmi plac oamenii care în fața dezastrului nu renunță și spun: AVEM UN DUMNEZEU!. ÎMI PLACE CĂ-L CUNOAȘTE ÎNDEAJUNS ÎNCÂT SĂ AIBĂ CURAJ SĂ-I SPUNĂ LUCRURILE ACESTEA.

Pentru că El ne este Tată. Și știe când ai nevoie de El. Doar caută-L.

Domnul să fie binecuvântat!