Invidia. Care este primul lucru care îți vine în minte atunci când auzi acest cuvânt? Pentru mine el înseamnă răutate, lipsa înțelepciunii (logic, nu?), lipsa creșterii, neputința de a îți atinge potențialul, sărăcie de cele mai multe ori și multe rele care derivă din această alegere. Pentru că este o alegere. Alegi să fii invidios. Dorești să fi rău. Și faci tot ce ține de tine ca să nu aduci bucurie celui pe care-l invidiezi.

O vorbă spune că “răutatea și prostia merg mână în mână”, dar astăzi ea e uitată de către cei mai mulți. Culmea e că a fost uitată și de către cei care se numesc creștini și din acest motiv lucrarea Domnului nu mai merge înainte. Câțiva ar putea spune că e vorba de mândrie, de lăcomie; că fiecare își dorește puterea și toate beneficiile ce vin din ea. Eu cred că invidia are un efect mult mai mare decat acestea.

Prima poruncă pe care a dat-o Dumnezeu oamenilor, primul lucru pe care El l-a spus (dupa ce i-a binecuvântat în dragostea Sa mare) este: ”Creșteți”. Geneza 1:28. CREȘTEȚI.

Asta vrea Dumnezeu de la noi:” Creșteți!”

Cum poți să crești când ești preocupat de realizările altuia (si nu la modul bun, de genul: ”vreau să știu și eu ce-a facut, ca să ajung unde a ajuns el”) și te frământă ura că el sau ea poate, are, face ceea ce tu nu poți, ai sau faci?

Te-ai gândit vreodată la Pilda talantului atunci când ai invidiat? Ai încercat să vezi lucrurile dintr-o altă perspectivă? Că Dumnezeu dă fiecăruia ceea ce consideră El și că unuia poate să-i dea 1 talant, iar altuia 5; și poate face un vas pentru cinste, iar altul pentru ocară?

De ce nu vrem să alegem bucuria, sensul vietii– atunci când facem lucrarea Domnului si binecuvântarea? De ce nu deschidem ochii ca să ieșim din starea în care ne aflăm și să vrem mai mult pentru noi și pentru cei dragi ai nostri? Pentru că invidia e STATICĂ. Doar Stai și te Frămânți. Nimic mai mult. Și ca și copii ai Domnului întoarcem capul de la primul lucru pe care Domnul ni l-a spus:” Creșteți”.

Avem o singură viață. TU AI O SINGURĂ ȘANSĂ. În Iov 14:14 stă scris:” Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc.” De ce s-o irosim invidiind? Dumnezeu vrea să creștem împreună. N-a zis: ”crești tu, și să crească și femeia care am făcut-o pentru tine”. Domnul Isus ne vrea în unitate: ”Tată, Mă rog ca ei să fie una”. Ca și gând pasager: până și marile companii au realizat si au învățat importanța muncii în echipă….

Dar cum rămâne cu noi cei care spunem că-L cunoaștem și că-L iubim pe Domnul? Oare realizăm grozăvia acestor lucruri atunci când invidiem și nu vrem ca lucrarea să meargă înainte doar dintr-o ambiție a răului? Mai ne aducem aminte Cuvântul care spune că dacă vrem să fim cei mai mari, atunci trebuie să ne smerim și să fim cei mai mici prin slujire?

Domnul să ne ajute să facem asta și să răscumpărăm vremea care deja e pe sfârșite. Domnul să ne dea iubire unii față de alții și putere să facem binele înțelegând că Domnul e cel care înalță când pe unul, când pe altul și smerenia este cheia către bogăție, slavă și viață.